Subconștientul este corpul tău – sau cum ne putem vindeca eliberându-ne emoțiile

     Descoperirile psihologiei și medicinei din ultimele decenii ne-au întărit convingerea că majoritatea bolilor manifestate în corp au o origine emoțională sau mentală. Cu alte cuvinte, ceea ce ne îmbolnăvește mai mult nu sunt atât poluarea, hrana modificată genetic sau germenii rezistenți la antibiotice, ci mai ales gândurile toxice și emoțiile violente, devastatoare.

     Există și cazuri documentate ale unor persoane care se îmbolnăveau de cancer sau alte afecțiuni grave, în pofida faptului că se hrăneau sănătos, practicau yoga (sau forme de mișcare și exerciții energetice) și duceau o viață închinată unor principii înalte. Pornind de la exemplul lor, următorul pas pentru omenire a fost să conștientizeze influența nefastă a emoțiilor suprimate, care ”sapă din interior” apărarea organismului, expunându-l la afecțiuni în ciuda unui mod de viață aparent sănătos.

Subconștientul se exprimă adesea prin intermediul emoțiilor care apar subit, când percepem un anumit stimul. Astfel, observând reacțiile noastre emoționale, putem stabili o adevărată hartă a subconștientului, pentru ca ulterior să-l limpezim, să-l despovărăm de toate aspectele reprimate.

     Este uluitor să considerăm că celulele, organele și glandele noastre sunt depozitarele emoțiilor pe care le trăim. Și totuși, acesta este adevărul – după cum arată cercetările d-nei Candace Pert, doctor în neuro-științe și farmacologie (vezi cartea sa ”Molecules of Emotion: The Science Behind Mind-Body Medicine”). Emoțiile nu sunt produse și stocate în creier, potrivit credinței generale, ci sunt exprimate, resimțite și stocate la nivel celular, în țesuturi și organe, sau mai exact în sistemul corp-minte. Subconștientul ESTE corpul nostru!

     Aceste emoții pot fi ”resuscitate”, scoase la lumină prin diferite modalități de lucru cu propriul corp, prin introspecții ghidate, meditații, respirație conștientă și alte practici psihosomatice. Memoria emoțională își are sediul în întreaga noastră ființă, nu doar în creier. Prin urmare, o sănătate reală și îndelungată presupune, pe lângă a-i furniza corpului hrană, lichide și aer de bună calitate, și cultivarea consecventă, zilnică, a unei igiene emoționale adecvate! Prin exercițiile simple de mai jos, ne putem „asana” subconștientul și ne putem echilibra emoțional.

       Ce înseamnă igiena emoțională?

       Gestionarea propriului ”corp emoțional” presupune câteva etape clare, cam ca ritualul de spălare de dimineața:
       1. Recunoașterea emoțiilor pe care le trăim. În fiecare zi, o ființă umană experimentează zeci de emoții, fiind prinsă în bucla:

                                   stimul exterior –> gând –> emoție –> comportament –> reacție (stimul nou)

       Majoritatea oamenilor, nefiind deloc preocupați de subconștientul propriu, trăiesc emoțiile ”pe pilot automat”: se înfurie pe partenerii de trafic, apoi se întristează la auzul unei vești neplăcute, zâmbesc unor colegi, se bucură la vederea unei ființe dragi etc. Unii oameni nici nu pot denumi mai mult de câteva emoții primare. Cum poți lucra cu ceva ce nici nu poți numi?

       2. Conștientizarea spectrului emoțional pe care-l accesăm cel mai frecvent. Ce simțim de obicei / mai des? Ce efect au aceste emoții – ne fac să ne simțim energici, în formă, sau ne vlăguiesc și ne răpesc cheful de viață? Merită în această etapă să ne întrebăm cum ne putem recupera energia și resursele epuizate prin emoții puternice.

       3. Exprimarea emoțiilor. Acesta este pasul esențial în menținerea sănătății și integrității noastre. Este vorba despre a lăsa emoția să se manifeste, fără a o reprima sau ascunde, pentru a fi politicos sau ”adecvat social”. Desigur, aceasta nu înseamnă să dăm curs unor comportamente deplasate! Emoția este ceea ce trăim, pe când un comportament este modul cum reacționăm noi la acea emoție / trăire. Simplul fapt de a recunoaște că în acest moment te simți vesel, trist, furios sau uimit etc. aduce emoțiile pe nivel conștient și le pregătește pentru a fi sublimate într-o manifestare superioară.

       4. Catharsis-ul sau transformarea emoțiilor. Prin exprimarea lor, emoțiile sunt efectiv eliberate din sistemul corp-minte. Prin participarea mentală (gânduri, reacții, amintiri, alegere conștientă a comportamentului etc.) putem trece să le transformăm în alte tipuri de trăiri mai înalte. Cu cât vom realiza mai eficient catharsis-ul emoțional, cu atât ne vom simți mai eliberați, vom căpăta mai multă încredere în noi înșine și vom avea mai multă stimă de sine și o imagine de sine mai bună.

       5. Detașarea de emoțiile trăite. Odată ce emoția trece, furtuna biochimică din corp se potolește și substanțele specifice acelei emoții își regăsesc matca normalității. Este important acum să nu ne mai agățăm mental de ceea ce am trăit. Majoritatea oamenilor continuă să ruleze în minte scenarii legate de ceea ce au trăit, de modul cum s-au simțit, de felul cum ar fi trebuit să reacționeze. Alegând această cale nu facem decât să readucem în minte emoțiile și cortegiul lor de schimbări biochimice puternice, care pustiesc resursele organismului nostru. Singura alegere benefică este să învățăm lecțiile, să formulăm concluziile care ne ajută și… să mergem mai departe!

       Subconștientul se exprimă: exerciții de menținere a sănătății emoționale

       1. Lărgirea vocabularului emoțional: scrieți pe o coală de hârtie literele alfabetului, de la A la Z, pe verticală. Apoi, în dreptul fiecărei litere, scrieți cât mai multe emoții care încep cu acea literă. Va fi mai ușor la anumite litere și mai dificil la altele. Este un motiv bun să căutați în DEX și să vă extindeți nu doar vocabularul, ci și cunoașterea în materie de emoții, definirea și manifestarea lor. În plus, acesta poate fi și un joc de societate amuzant!

       2. Ancorarea unor comportamente pozitive la apariția anumitor emoții. Personal, folosesc ancora râsului ori de câte ori mă înfurii. Aceasta înseamnă că, atunci când se petrece ceva care mă face să devin mânioasă, imediat aleg conștient să caut și să observ aspectele hilare ale situației sau persoanei care îmi produce acea furie. Ajung să mă simt ca în fața unei comedii, iar starea internă mi se schimbă rapid de la mânie la râs, la optimism.

Apar apoi imediat gânduri de genul: ”Hai să vedem ce se poate face? Cum schimbăm asta în ceva bun?” Și comportamentele proactive încep să se manifeste. Atenție – acest demers NU ÎNSEAMNĂ SUPRIMAREA EMOȚIEI! A suprima presupune a ”pune capac” emoției. Sub capac, fierberea continuă… A alege să resemnifici faptele, să reconsideri ceea ce se petrece dintr-o perspectivă optimistă înseamnă un efort conștient de a pozitiva experiențele tale de viață, pentru a le integra și transforma în direcția dorită de tine!

       3. Auto-observarea: ai tendința să ”faci scenarii” pe seama fiecărui lucru care ți se petrece? Bine ai venit la clubul ființelor umane – toți facem așa… Este un comportament învățat de mici copii, din păcate, și cultivat prin toate producțiile mass media. Observă-te zilnic, cu răbdare. Ori de câte ori mintea începe să brodeze un scenariu pe baza unor situații de viață,  ALEGE CONȘTIENT să te oprești. Orientează-ți atenția asupra unei activități exterioare (fă ceva!), observă natura înconjurătoare, scapă de gândurile tip scenariu. Nu hrăni și nu re-chema emoții deja consumate. Mai bine, urmărește să te înconjuri de cât mai multe lucruri care-ți cultivă bucuria, plăcerea și pofta de viață! Cu cât mai mult îți vei lăsa mintea absorbită în ACUM, cu atât mai ferit vei fi de amintiri toxice.