Cum să te programezi pentru succes folosind ancore NLP

       Programarea Neuro-Lingvistică (sau NLP, în limba engleză) este considerată cea mai nouă și revoluționară (prin eficiența ei) teorie și metodă de comunicare. În esență, NLP constă într-un sistem de afirmații (numite ”axiome”) menite să restructureze sistemul personal de credințe al practicianului, precum și într-un cumul de metode, tehnici și abordări comportamentale menite să optimizeze gândirea, reacțiile emoționale, comportamentul și sistemul de valori și credințe al fiecăruia, pentru a-și îndeplini cu succes scopurile propuse. Prin transformările profunde induse asupra personalității umane și a modului de gândire, NLP este o metodă foarte eficientă de dezvoltare personală.

       Mi-am propus să prezint, într-o serie de articole, câteva metode și practici NLP care ne pot remodela gândirea și perspectiva asupra evenimentelor vieții. De fiecare dată când prezint o anume tehnică voi specifica: ce este aceasta (plus filosofia și știința din spatele ei), cum se realizează (plus combinații posibile cu alte tehnici), beneficiile sale și cazuri concrete în care poate fi aplicată pentru obținerea realității dorite. Articolul de astăzi este consacrat ancorelor din NLP.

       Ce înțelegem prin ancore NLP?

       Ancorele reprezintă în NLP o legătură neuro-asociativă, adică o conexiune care se realizează în creier între un stimul (vizual, auditiv, tactil, verbo-motor) și o stare afectivă. Concret, putem asocia de exemplu starea de încredere în sine cu un mic gest discret pe care-l facem, cu o imagine pe care o evocăm în minte, cu o frază rostită de cineva sau cu un fragment de mesaj audio (muzică, zgomot specific, cum ar fi aplauzele etc.). Putem astfel ancora orice stare dorim – și, de regulă, vom alege să ancorăm stări pe care le accesăm cu dificultate în momente în care am avea nevoie de ele.

       Creierul funcționează foarte mult pe baza asocierilor, stabilite în mod involuntar. Pe vremea lui Pavlov, acestea erau studiate sub forma reflexelor condiționate (în studiul lui Pavlov, câinele obișnuit să i se aprindă lumina în cameră imediat înainte de a i se oferi mâncarea, începea ulterior să saliveze numai la aprinderea luminii, fără a mai primi mâncare; el asocia deja aprinderea luminii cu hrana). Mai târziu, studiul asocierilor s-a rafinat (vezi condiționările operante ale lui Skinner), însă adevăratul salt s-a produs în momentul când oamenii de știință au pus în evidență rețelele neuronale și modul cum funcționează acestea.

       O simplă asociere stimul-reacție creează o legătură neuronală temporară. Ea trebuie exersată mai mult timp, în diverse ocazii, pentru a face parte activ dintr-o rețea neuronală. Este ca atunci când învățăm ceva nou: este necesar să repetăm acel comportament pentru a-l transforma într-o deprindere.

       Deci, să recapitulăm: putem crea noi înșine, la voință, ancore mentale de tip vizual (ne amintim o imagine anume și o legăm de o stare dorită), de tip auditiv (evocăm vocea cuiva, o frază anume, o melodie sau un zgomot anume), de tip tactil (asociem un anumit gest cu starea dorită) sau verbo-motor (când asociem starea afectivă cu un comportament mai complex, de exemplu ridicarea în picioare plus rostirea unei fraze sau sugestii pozitive).

       Cum ne folosim de ancore NLP?

       O ancoră stabilită și folosită conștient ne ajută să accesăm resursele noastre interne de putere, curaj, încredere etc., în momente când avem nevoie de acestea pentru a îndeplini cu succes o anume sarcină. De regulă, în asemenea momente putem cădea pradă stresului, presiunilor exterioare sau influenței unor persoane care ne intimidează. Există mulți oameni talentați, inteligenți și capabili care, puși în fața unui șef autoritar, a presiunii de a prezenta ceva în public etc., se inhibă și ratează succesul acțiunii. Dacă știm că există acest risc putem în prealabil ancora starea ”care ne lasă în pană” de obicei, pentru a o rechema exact în momentele când avem nevoie.

       Uneori, traversăm câte o perioadă mai mare de timp (zile, săptămâni sau chiar luni) în care suntem scufundați în stări emoționale contra-productive: tristețe, descurajare, lipsă de chef de viață, frică sau pesimism etc. Putem atunci opera cu ancorele pentru a ne ”programa mental” ființa să trăiască zilnic, de oricâte ori dorim, stările tonice contrare: bucurie, optimism etc. Astfel, combatem eficient stresul cronic și ne ridicăm din propria cenușă, pentru a alege să vedem viața într-o lumină frumoasă. Devenim pro-activi, luptăm, alegem, schimbăm pasivitatea cu dinamism și inerția cu capacitate de acțiune. Cu alte cuvinte, reluăm startul în fluxul vieții!

       Cum realizăm ancore NLP?

       1. Alegeți-vă în primul rând starea pe care vreți s-o ancorați. Ce vă lipsește, sau de ce stare aveți nevoie pentru a avea succes în acțiunile voastre, în următoarea perioadă? Curaj, încredere, toleranță, răbdare, creativitate, mobilizare pentru acțiune etc. Ce eveniment se va petrece în curând, pentru care v-ar folosi amplificarea unei asemenea stări?

       2. Gândiți-vă la un moment din trecut când ați mai trăit starea pe care vreți s-o ancorați. DA, aceasta este o mică problemă a lucrului cu ancore NLP: trebuie să cunoașteți starea dorită, s-o fi experimentat măcar odată, cu putere, în trecut. Însă este o falsă problemă – în copilărie, marea majoritate a oamenilor au cunoscut măcar odată curajul, încrederea, bucuria etc. Copiii sunt ființe totale, neștirbite încă de conveniențele sociale, ca atare au acces ”by default” la toată gama de stări afective pozitive. Copiii se conectează aproape instantaneu la propriile ”resurse de putere”. Amintiți-vă un moment când ați fost felicitat, aplaudat, ați urcat pe podium, ați avut ocazia să vă simțiți admirat / apreciat / iubit și ați experimentat din plin starea pe care vreți s-o ancorați. Este IMPORTANT ca starea trăită atunci să fie cât mai intensă!

       3. Amintiți-vă detaliile cele mai grăitoare ale evenimentului de atunci: v-ați VĂZUT pe scenă (ați văzut oamenii aplaudând, ridicați în picioare, o anume imagine etc.), ați AUZIT ceva (un marș triumfal, un zgomot specific, poate voci, poate o anume melodie, fraze etc.?), sau pur și simplu ați SIMȚIT că sunteți de neînfrânt, puternic, bucuros și împlinit? Asemenea amănunte ne vor ajuta să selectăm tipul optim de stimul folosit la ancorare. Alegeți acum ce vreți să folosiți ca element de ancorare: imaginea, sunetul sau un gest? Ca gest, este de dorit să alegem ceva simplu, discret, care poate fi realizat inclusiv în public: unirea a două degete ale unei mâini, strângerea unui pumn, presarea palmelor una de alta etc. Ulterior, veți repeta EXACT ACELAȘI gest, fără a schimba – de exemplu – degetele care au fost folosite la ancorare.

       4. Realizați procesul propriu-zis de stabilire de ancore NLP: derulați întregul eveniment în minte, retrăiți la maxim totul. Amintiți-vă ce ați văzut, ce ați auzit și ați simțit atunci, cât mai viu, ca și cum ați din nou acolo. Simțiți cum se amplifică gradat în ființa voastră starea dorită – încredere, bucurie, curaj etc. Centrați-vă pe stare, și lăsați-o să se amplifice. Când a atins aproape maximul ei de intensitate, faceți gestul ales sau chemați în minte puternic și viu sunetul / imaginea aleasă. Mențineți acest stimul atât timp cât starea trăită este intensă. Desfaceți apoi gestul / renunțați la imaginea sau sunetul evocate mental, odată ce starea afectivă începe să scadă în intensitate. desprindeți-vă mintea de tot procesul, relaxați-vă, priviți câteva clipe în jur, fără gânduri.
       Puteți relua de 1-2 ori acest proces, nu va dura mai mult de 2-3 minute totul.

       5. Testați-vă ancora: refaceți gestul / rechemați în memorie imaginea sau sunetul folosit, și dacă tot procesul a fost realizat corect, veți trăi starea ancorată. Folosiți-o zilnic de câteva ori, pentru a o întări. O ancoră stabilizată poate dura ani de zile. Dacă ne obișnuim să folosim curent ancore NLP, vom avea mai mult succes combinându-le cu submodalitățile (citește aici despre submodalități în NLP).

       Când nu funcționează ancorele?

       O ancoră stabilită involuntar va funcționa ÎNTOTDEAUNA, cu precizie, atât timp cât nu o schimbăm cu altă condiționare. Prin urmare, nu există nici un motiv ”de structură sau proces” ca ancorele create la voință să nu funcționeze! Decât dacă….
       1. Ne îndoim de ceea ce facem. Realizăm procesul de ancorare, dar în timp ce ne focusăm să trăim starea pozitivă, mintea strecoară gânduri de îndoială sau neîncredere. Cum am putea atunci ancora o stare clară, de acces la resurse, când creierul recepționează stări ambigue?
       2. Procesul nu este realizat corect. Nu am ales momentul bun, starea de atunci nu a fost prea intensă ori am confundat-o cu altă stare, am trăit și evocat un cumul de stări și nu una clară, nu am fost atenți la ce facem.
       3. Ancora poate să nu fie eficientă în situații când experimentați frică extremă, disperare – în genere, stări contrare extrem de intense, care depășesc intensitatea emoțională a stării ancorate. Ei da, are și NLP-ul ăsta limitele lui… ca orice instrument! Nu poți explora imensitatea spațiului cosmic cu telescopul cu care abia vezi craterele de pe Lună.

       Ancorele funcționează de minune în cele mai multe situații de viață și sunt un instrument util de dezvoltare personală. Însă pentru cazuri deosebite, este necesar să recurgem la alte metode și tehnici de lucru cu propriul creier și psihic. Mai presus de orice, merită să reflectăm la faptul că creșterea personală (în orice direcție!) se realizează pas cu pas, planificată și cu perseverență, nu în salturi și forțați de împrejurări. (Cine învață în pre-ziua examenului, poate va îl promova, dar nu va reține acele informații prea mult timp, și nu-și va formata creierul pentru a fi un specialist în domeniu.) Situațiile de criză pot fi, însă, ocazii excelente de a ne testa nivelul de evoluție la care am ajuns în dezvoltarea noastră personală.

       Utilizarea de ancore NLP, în concluzie, este un instrument ideal pentru autocunoaștere, extinderea conștiinței de sine și a optimizării de sine, precum și a practicării unui mai bun control emoțional, în vederea auto-programării pentru succes. Nu vă face să zburați dacă vă fluturați brațele, dar vă asigură cuplarea interioară la resursele de care aveți nevoie, pentru a vă atinge scopurile.