10 pași pentru o relație de cuplu minunată
Practica mea de aproape 20 de ani în cabinetul de consiliere psihologică mi-a scos în cale zeci de cupluri disfuncționale: fie că era vorba despre o relație de cuplu tensionată, bazată pe competiție și nu pe cooperare; fie că ajunseseră să se certe zilnic, să trăiască vieți paralele sau să se afle în pragul divorțului (sau dincolo de el!). Un singur lucru îi unea pe toți: fiecare dorea, în felul lui, să rezolve situația, eventual să ajungă la acea stare de armonie și liniște la care fiecare dintre noi se raportează când este vorba de o relație fericită de cuplu.
Despre CUM să ajungi să ai o relație de cuplu funcțională, armonioasă și împlinitoare se pot scrie sute de cărți, pe care le poți parcurge fără a avea, totuși, garanția fericirii. De ce? Simplu: pentru că suntem unici, fiecare dintre noi, iar relațiile noastre au și ele un caracter unic, inimitabil. Vestea bună este că, în ciuda imposibilității de a aplica rețete predefinite, care să funcționeze la toată lumea identic, există anumite „ponturi” pe care, dacă le cunoști și le aplici consecvent, viața ta relațională va fi frumoasă și sănătoasă. De reținut că psihologi renumiți, precum Esther Perel și Lewis Howes, afirmă: „Calitatea vieții noastre depinde de calitatea relațiilor noastre.”
Cei 10 pași care duc o relație de cuplu din infern în paradis
1. Fii mereu sincer și transparent, atât cu tine însuți, cât și față de partenerul tău. Acesta este un reper comportamental care ar trebui să ne marcheze întreaga viață, nu doar relația de cuplu. Când supralicitezi, când te prezinți mai bun decât ești sau pozezi în ceea ce nu ești de fapt, atragi așteptări prea mari în legătură cu tine. E ca și cum ai aplica pentru un post de specialist IT, când de fapt tu abia dacă știi să lucrezi pe un calculator, fără a mai vorbi de programare… Într-o relație de cuplu, nu te teme să fii tu însuți – cine te iubește va aprecia sinceritatea și deschiderea ta către a fi mai bun. Iar cine nu te iubește cu adevărat, va pleca și va lăsa loc cuiva care te apreciază cu adevărat! Ai curajul să renunți la măștile sociale: funcții, titluri, facultăți sau specializări absolvite, „pedigree” genealogic sau financiar etc. Acestea NU AU VALOARE în relația de cuplu, ci în fațetele sociale ale tale! Dacă vrei să-ți bazezi relația cu partenerul pe iubire, apreciere, acceptare și respect reciproc, atunci renunță la orice măști. Păstrează numai sentimentele afectuoase și dorința sinceră de a deveni mai bun, de a te adapta la cerințele cuplului. Crede-mă, acesta este fundamentul unei relații sănătoase de iubire pe termen lung!
2. Nu-ți amesteca tiparele trecutului într-o relație de cuplu actuală. Când mă refer la „trecut”, am în minte atât copilăria ta și modelul de cuplu parental în care ai crescut, cât și relațiile tale trecute.
Din păcate (sau din fericire?), noi toți învățăm la început despre viața pe pământ prin imitarea exemplelor din jur. Și care este primul exemplu de cuplu care ni se oferă? Ați ghicit – părinții noștri! Partea bună este că majoritatea părinților își doresc să crească niște copii sănătoși, fericiți și care să aibă de toate. Partea mai puțin bună este că, în ciuda bunelor lor intenții, nici părinții nu știu exact cum să procedeze pentru a evita certurile, frustrările și disfuncțiile propriului lor cuplu. Iar copiii între 0-12 ani sunt aidoma unor bureți: absorb totul, idei, emoții, experiențe și exemple de viață! Pe care ulterior le depozitează în subconștient, și ele acționează de acolo involuntar, conducându-ne propriul comportament…. DACĂ NU FACEM CEVA SĂ LE TRANSFORMĂM!
Primul pas de la acest nivel este să te observi pe tine însuți: ai cumva tendința să (re)acționezi exact ca mama sau tatăl tău, în anumite situații, față de partener? Simți brusc imboldul irezistibil de a te certa, de a-l pune la punct pe celălalt, de a prelua controlul, de a te impune în mod agresiv (verbal, mental sau fizic) etc.? Exact așa cum făcea unul dintre părinți în situații similare? Ei, atunci știi de unde ai învățat tiparul acesta… Nu e ușor să-l transformi, și pentru aceasta te sfătuiesc să recurgi la ajutorul unui specialist care să te îndrume cu precizie. Dar ai făcut primul pas – ești conștient de problemă!
Al doilea pas este legat de relațiile tale trecute: există cumva un același model de evoluție ca într-o relație anterioară de cuplu? Totul era ok la început apoi, dintr-odată, începeau disensiunile, iar tu reacționai identic (te certai, plecai, amenințai, controlai telefoanele/poșeta/buzunarele, loveai obiecte/persoane, plângeai, manipulai, sufereai, luai pastile, deveneai indisponibil(ă) emoțional, părăseai etc.)? Dacă răspunzi DA, atunci este evident că te afli, din nou, sub controlul unui model inconștient de funcționare relațională – indus în copilărie sau poate în adolescență, oricum, undeva în trecutul tău, și consolidat prin repetiție (este posibil să nu fii la prima relație problematică…). Din nou, ai făcut un pas mare când ai devenit conștient de problema ta. Este însă mai important să o rezolvi, și îți recomand călduros să lucrezi în echipă cu un specialist, care știe exact cum să te îndrume spre transformarea de care ai nevoie.
3. Nu da vina pe partener – fă curat în propria ogradă! Chiar dacă pentru o relație de cuplu este nevoie de doi, atitudinea constantă de a-l blama pe celălalt pentru toate neajunsurile este păguboasă și nu reprezintă o soluție. Aceasta nu înseamnă că partenerul este imaculat și tu porți toată vina. În realitate, nu are sens să abordăm situația în termeni de vină și dreptate, de greșeală și corectitudine. Țineți minte un adevăr esențial: ÎNTR-O RELAȚIE, CA ÎN ORICE ASPECT AL VIEȚII, OAMENII SE ADAPTEAZĂ – ADICĂ REACȚIONEAZĂ CUM CRED ȘI CUM AU ÎNVĂȚAT EI CĂ ESTE MAI BINE. Adesea, din păcate, nu alegem cele mai inspirate modele de adaptare. Unii fug, când ar trebui să lupte. Alții luptă la propriu, folosind agresivitatea fizică atunci când ar trebui să se așeze cumpătați și lucizi la masa tratativelor.
Soluția constructivă este: deplasează-ți atenția de la partener (de la ce crezi sau te aștepți tu să facă acesta) la tine – la ce și cum faci, ce și cum simți și gândești. Când vei începe să lucrezi cu tine, să te optimizezi pe tine, vei descoperi cu mare surprindere că și partenerul tău se va adapta diferit, iar comportamentul lui se va schimba (sau, pur și simplu, va pleca și va lăsa loc unui partener mai consonant cu tine!).
4. Prioritizează-ți domeniile vieții și resemnifică acțiunile zilnice. O relație de cuplu nu ar trebui să fie un motiv de stres, ci de relaxare și bucurie. Dacă te gândești: „Of, după opt ore de muncă stresantă, trebuie să merg în vizită, să pregătesc masa pentru părinții lui/ei, să merg cu el/ea la cumpărături plicticoase etc.”, atunci este evident că viața devine treptat un calvar. Dar dacă reconsideri totul, dacă alegi să vezi viața de cuplu într-o lumină nouă și îmbietoare, atunci lucrurile se schimbă. De fiecare dată când ai gânduri apăsătoare, schimbă-le! Resemnifică acțiunile în cuplu: ei, nu voi pregăti masa, vom comanda ceva bun și ne vom relaxa cu un film care ne place; nu vom merge la cumpărături, o să meargă el/ea când are timp, și ne vom petrece timpul liber comun cu activități care ne atrag pe amândoi. Învață să vezi partea bună și frumoasă, să înveți ceva nou de la partener, să vezi într-o lumină diferită orice aspect al vieții în doi. Și acordă-ți priorități – fă întâi lucrurile cu adevărat importante, nu le lăsa la coadă, riscând să fii deja obosit și dezenergizat când ajungi acasă. Cuplul ESTE IMPORTANT, sau ar trebui să fie mai important decât prietenii proprii, părinții, familia extinsă, șefii etc. Oferă-ți timpul necesar pentru activitățile domestice, pentru relaxare, pentru plimbări în doi, vacanțe și altele.
5. Alege să vezi părțile frumoase din… orice! Nu întâmplător se spune că „atitudinea creează aptitudinea”. Dacă ALEGI să vezi partea bună, aspectele frumoase ale oricărei situații, persoane sau proiect, vei descoperi că orice pe lumea asta CHIAR ARE ceva bun în sine. Oamenii se depărtează instinctiv de cei mohorâți, negativiști și critici, și se apropie de cei entuziaști, veseli și optimiști. Fără a te nega pe tine însuți și felul în care ești, schimbă-ți PERSPECTIVA asupra lucrurilor din jur! Așa vei câștiga capital de atenție, prețuire și afecțiune, inclusiv de la partener.
6. Ai grijă de tine, de pasiunile și proiectele tale – acestea îți întăresc stima de sine și imaginea de sine pozitivă, iar acestea te ajută să ai o relație de cuplu mai armonioasă. Chiar dacă, aparent, asta nu are legătură cu cuplul tău, de fapt starea ta de bine, încrederea în tine, mulțumirea, bucuria de a trăi și a fi confirmat ca valoare umană vor influența enorm în bine relația ta cu partenerul. Zilnic, acordă-ți măcar 1 oră ție însuți. Fă sport, lucrează în grădină, scrie articole sau cărți, citește, învață ceva nou, dansează, ascultă muzică sau cântă, pictează, amenajează-ți casa… fă ORICE ÎȚI FACE PLĂCERE și TE ÎNALȚĂ în proprii tăi ochi! Imaginea pe care o ai despre tine se va oglindi și în sufletul partenerului tău. Astfel, vă veți apropia mai mult, iar iubirea și respectul reciproc se vor consolida mai mult.
7. Lasă-i spațiu liber partenerului tău. Acesta este un corolar al punctului anterior – așa cum ai grijă de tine, lasă-l și pe celălalt să aibă grijă de el. Un inamic extrem de perfid și redutabil al oricărui cuplu este nevoia de control asupra celuilalt. Iubirea presupune încredere reciprocă. Ai încredere că partenerul tău se poate descurca și singur, nu are nevoie să-l controlezi tot timpul ce face, cum cheltuie banii, ce mănâncă, dacă a făcut muncile domestice atribuite lui etc. Lasă-i spațiu pentru propriile sale pasiuni, dorințe și activități creative. Dacă există probleme, consideră-le mereu ca pe provocări – și caută soluții, fără a-ți trata partenerul ca pe un copil.
8. Dezvoltă proiecte comune cu partenerul tău. Altfel există pericolul unei singurătăți în doi… Căutați să identificați pasiunile și preocupările comune. Poate există ceva ce v-ați dorit amândoi să faceți, și nu ați avut timp până acum. Este un moment bun să începeți împreună! Multe cupluri, de fapt majoritatea, se focusează pe un singur proiect comun: copiii. Nu este suficient, din păcate. Copiii, că ne place să credem sau nu, sunt ființe autonome, care vor crește și vor pleca pe drumul lor. Avem cu toții nevoie să creștem personal, așadar identificați proiecte comune DE CREȘTERE PERSONALĂ, la care să lucrați în cuplu. Poate doriți să călătoriți, să învățați o limbă străină, să vă apucați de pictură sau tango… Orice vă face să ieșiți din propria zonă de confort, să vă descoperiți comorile proprii și să-l vedeți pe partener într-o perspectivă mai plină de bucuria vieții. O relație de cuplu este sudată semnificativ prin proiectele comune!
9. Cunoașteți-vă cât mai profund unul pe celălalt, descoperiți-vă preferințele comune și respectați-vă diferențele. Descoperă beneficiile diferențelor dintre voi, ca parteneri! Cu cât îți vei cunoaște mai bine partenerul, cu atât mai mult vei descoperi un nou univers. Orice om în sine este o planetă necunoscută, cu atâtea secrete, mistere și aspecte fascinante. Puteți juca împreună jocul „Ce preferi?” Puneți-vă unul celuilalt întrebări: Ce culoare îți place? Ce fel de îmbrăcăminte preferi? Ce cărți ai citit, și ce fel de lecturi agreezi? Care sunt poeții/muzicienii/artiștii tăi preferați? Puteți invita partenerul să ghicească, și la fiecare răspuns corect îl puteți recompensa cu ceva simbolic. Fiți creativi, amuzați-vă, râdeți împreună și construiți astfel amintiri comune superbe.
10. Fii mereu deschis la nou, la experimente. Propune-ți să trăiești uneori viața văzută prin ochii partenerului. Modelându-te pe tine prin el, îl vei modela pe el prin tine. Acceptă propunerile partenerului tău legate de petrecerea timpului comun. Învață cât poți mai multe de la el/ea, chiar dacă aveți preocupări foarte diferite. Cu cât învățăm mai mult, cu atât mai multe abilități manifestăm și cu atât mai mult creștem ca suflet și minte. Singurele aspecte la care merită să țineți, indiferent de orice alte influențe exterioare (inclusiv ale partenerului…) sunt valorile morale și credințele înalt umane. Acestea nu ar trebui schimbate cu nici un preț, pe ele se bazează o relație de cuplu sănătoasă! Însă putem învăța să le îmbogățim, experimentând lucruri noi împreună cu cel sau cea alături de care am ales să trăim. Devenim tot mai empatici pe măsură ce-l „simțim” pe celălalt, ca și cum am trăi simultan și „în pielea lui”. Așa începe cultivarea Acceptării, Iubirii necondiționate și Înțelegerii dincolo de cuvinte…
Despre cum să construiești o relație de cuplu cu un partener profund consonant găsești informații și aici.