Fără stres în 12 pași și 12+ atitudini 

       Un cuvânt la modă astăzi – stresul – desemnează dușmanul tăcut și redutabil acuzat de mai toate neajunsurile sănătății noastre fizice și psihice. Toate sursele media și specialiștii din domeniul sănătății incriminează stresul atunci când vorbesc de cauzele bolilor, fie vorba de diabet, cancer, afecțiuni sistemice sau pur și simplu oboseală cronică, depresie sau anxietate.

       Să ne privim inamicul în ochi

       Este bine să știm CE se ascunde în spatele acestui cuvânt, dacă dorim să prevenim stresul și să eliminăm (sau măcar să minimizăm…) efectele sale asupra noastră. Termenul de „stres” îi aparține lui Hans Selye și reprezintă „sindromul de adaptare pe care individul îl realizează în urma agresiunilor mediului; ansamblu care cuprinde încordare, tensiune, constrângere, forță, solicitare” (vezi Wikipedia). Stresul constă într-un „ansamblu de reacții al organismului uman față de acțiunea externă a unor agenți cauzali (fizici, chimici, biologici și psihici) constând în modificări morfo-funcționale, cel mai adesea endocrine. În cazul în care agentul stresor are o acțiune de durată vorbim de sindromul general de adaptare care presupune o evoluție stadială.” (vezi Wikipedia) Pe scurt, stresul desemnează toate reacțiile de răspuns ale organismului și psihicului la condiții de mediu solicitante.

       Dincolo de celebritatea numelui

       De aici reținem două aspecte importante: 1. Stresul este o formă de răspuns și de adaptare la mediu. 2. Nu toate ființele percep un același eveniment sau ansamblu de condiții externe ca pe un element stresant: unele pot deveni stresate, altele nu.
       În realitate, există două forme ale stresului: a. forma denumită eustres, așa-numitul „stres pozitiv”, care se referă la solicitările benefice, stimulente, care ne ajută să ne depășim condiția, să ne antrenăm continuu pentru a ne menține în formă și gata de reacție față de exigențele mediului de viață; b. distres, sau „stresul negativ”, acel ansamblu de condiții eterne (sau interne) care ne supra-încarcă emoțional, mental și organic, care ne epuizează treptat și ne consumă resursele proprii.

       Paul Frasse definește stresul psihic ca totalitatea conflictelor individuale sau sociale la care persoana nu găsește soluția pe moment. Expresia stresului negativ constă în forme de frustrare, disconfort emoțional și mental datorat nesatisfacerii unor trebuințe, dorințe sau aspirații.

       Orice problemă ascunde în ea soluția

       Toate aceste definiții și precizări conțin și soluția problemei: modalități prin care ne putem gestiona stresul cotidian. Deducem din cele de mai sus că:
1. Stresul NU ESTE ceva „rău” întotdeauna. Stresul care însoțește un viitor examen poate fi pozitiv, dacă ne stimulează să învățăm, să ne pregătim corespunzător și să fim apți pentru succes. Prin urmare, stresul nu este un inamic, ci un INDICATOR al nivelului nostru de vulnerabilitate sau al capacității noastre de a ne mobiliza pentru rezolvarea unei situații.

2. Putem transforma stresul negativ în stres pozitiv, adică putem transforma starea de blocaj, neputință și frustrare în mobilizarea resurselor interne pentru succes.

3. Ne putem transforma stresul într-un aliat – de fapt, acesta reprezintă răspunsul nostru la situații din mediu, deci de noi depinde CUM răspundem! Ne putem antrena să găsim întotdeauna cele mai bune forme de auto-adaptare, astfel încât ceea ce înainte producea frică, anxietate, depresie, descurajare sau boli fizice să genereze în noi curaj, emulație, entuziasm, vigoare și sănătate.

       12 modalități simple și eficiente de transformare a stresului într-un factor stimulator, de creștere personală

       1. Menținerea preponderentă în zona de învățare. Fiecare ființă activează în anumite zone delimitate psihologic: zona de confort (care conține toate aspectele cunoscute, controlate și confortabile ale vieții, indiferent că vorbim de persoanele din jur, de locul de muncă, hrană, timp liber etc. Aici ne simțim în siguranță, viața este previzibilă și fără nimic surprinzător); zona de explorare sau de învățare (care constă în totalitatea experiențelor noi, aspectelor necunoscute care apar în calea noastră și care ne obligă să ne adaptăm, să creștem și să ne dezvoltăm); și zona de panică sau de distress (acel cumul de evenimente ale vieții care survin brusc și par să ne amenințe viața sau integritatea fizică, psihică, socială etc.).

Fiecare ființă umană cunoaște aceste trei zone și le manifestă în viața sa. Cei care aleg să se mențină cât mai mult în zona de confort se vor simți mereu în siguranță, departe de provocări și neplăceri, dar nici nu vor evolua prea mult. Cei expuși prea frecvent la zona de panică sunt mereu confruntați cu limite lăuntrice și provocări majore, care riscă să le epuizeze resursele adaptative. Cea mai propice dezvoltării personale este zona de învățare, care se află pe frecvența stresului pozitiv: facem față unor provocări stimulatoare, creștem zilnic câte puțin dar constant, câștigăm pe zi ce trece capital de încredere, curaj, abilități noi și stimă de sine.

       Prin urmare: propuneți-vă în fiecare zi să realizați ceva nou, să faceți un mic pas în direcția rezolvării sau cuceririi unei situații de viață. Nu lăsați nici o zi să treacă fără a învăța ceva nou, fără a lucra măcar puțin pentru îndeplinirea unor proiecte personale.

       2. Solicitați-vă corpul cu exerciții fizice moderate, dar constant realizate. În ciuda renumelui și aspectului spectaculos, exercițiile solicitante de tip body-building, extreme aerobic sau extreme fitness, acrobatic gym etc. nu fac decât să obosească corpul pe termen lung și să-l „îmbătrânească”. Resursele noastre fizice sunt dinamizate și exploatate mult mai înțelept prin exerciții moderate, dar realizate perseverent, astfel încât să depășim aproape zilnic câte un mic prag (fie alergăm 100 de metri în plus, fie mergem rapid cu 500 m mai mult, fie mărim viteza de execuție sau aprofundăm o postură yoga care ne conferă gradat o mobilitate mai mare). 30 de minute zilnic (sau o oră, dacă timpul vă permite) de activitate fizică moderată și dozată gradat vor amorsa în corp procese de auto-vindecare și refacere care vă vor oferi și un tonus psihic excelent.

       3. Relaxarea activă este mai bună decât privitul pasiv la televizor/calculator etc. În fiecare zi, oferiți-vă un moment de relaxare activă: mergeți la un masaj terapeutic complet, la saună sau piscină; lucrați în grădină sau îngrijiți-vă florile din balcon; scoateți la plimbare cățelul; plimbați-vă prin parc și respirați profund; frecventați un curs de dans; luați lecții de canto sau învățați să cântați la un instrument; învățați și preparați rețete noi de hrană sănătoasă; citiți cât mai mult – și NU ORICE! (Din păcate, multe persoane își fac un titlu de glorie din a citi cât mai mult, fără a face diferența între cărți de calitate și maculatură… E ca și cum ai mânca orice îți pică la îndemână, fără discernământ. Nu irosiți timpul cu ceea ce nu vă interesează sau nu are valoare.); învățați o limbă străină; urmați cursuri de dezvoltare personală într-o direcție care vă este necesară.

       4. Învățați să respirați profund, corect și conștient. Respirația este acțiunea care ne ține în viață, fiind mai necesară decât hrana sau apa. Majoritatea oamenilor respiră superficial și lipsa oxigenului se regăsește în toxicitatea mărită a organismului, aciditatea crescută și apariția bolilor, incapacității de concentrare și tulburărilor de orice fel. Exercițiile de respirație ar trebui să facă parte din „dieta” zilnică pentru sănătate.

       5. Resemnificați situațiile de viață prin care treceți. Adică, ALEGEȚI să vedeți partea bună, oportunitatea de creștere din fiecare eveniment. Desigur, nu este plăcut să fii certat de șef, să-ți pierzi locul de muncă, să te părăsească partenerul de viață, să suferi un accident serios sau să-ți pierzi locuința. Unii ajung la disperare din motive mult mai blânde… De fiecare dată când ni se petrece ceva, acea situație conține și un cadou ascuns – fie că-l observăm și credem în existența lui, sau nu! De aceea, este important să practicăm re-semnificarea în fiecare zi, cu cele mai mărunte aspecte ale vieții, pentru a fi antrenați în eventualitatea unor evenimente majore cu mare potențial de stres.

       6. Negociați cu propriile gânduri și imbolduri interioare – ca un corolar al punctului 5, observați-vă gândurile. Ce tipare de gândire și reacție aveți inoculate? Dacă cineva vă depășește abuziv în trafic, dacă trece peste rând la o coadă sau dacă nu vă salută, ce gândiți? Majoritatea oamenilor tind să se înfurie în mintea lor, să angajeze un dialog lăuntric în care îl admonestează pe „delincvent”. Dar dacă sunteți martor la o dezlănțuire a forțelor naturii? Nutriți gânduri de frică, scenarii mentale catastrofice? În toate aceste momente puteți negocia cu propriile gânduri, ca și cum ați vorbi efectiv unor persoane tulburate: domoliți-le, calmați-le și aduceți-le spre logică și gândire pozitivă. Curajul nu înseamnă a nu simți frica (doar unii psihopați nu trăiesc emoția fricii!), ci a o controla și a o transforma în reacții rapide și eficiente de adaptare, atunci când apare.

       7. Cultivați atitudini asertive. Uneori, acumulăm mult stres prin faptul că nu îndrăznim să spunem ce gândim, nu ne manifestăm dezacordul și nu facem ceea ce ne-am dori, de fapt. A spune ce gândești cu curaj, încredere în sine și în același timp în mod civilizat și decent, fără a răni sau agresa interlocutorii, înseamnă a fi asertiv. Nu lăsați să se acumuleze nemulțumiri, contradicții sau revolte interioare, numai pentru că nu le-ați putut exprima la momentul potrivit. Dacă totuși nu aveți posibilitatea de a le verbaliza atunci, țineți un jurnal personal în care să scrieți aceste gânduri. Nu lăsați nimic neexprimat sau sufocat, pentru că asemenea energii psihice „sapă” în suflet și trup, generând în timp boli și debilitate.

       8. Nu vă lăsați controlați nici o clipă de alcool, droguri, țigări, cafea, medicamente sau alte „cârje” exterioare care vă pot ajuta aparent să depășiți momentele de încercare, dar vă domină apoi ca niște tirani. Ființa umană nu are, în realitate, nevoie de nimic exterior pentru a triumfa asupra provocărilor vieții! Dacă observați existența unor dependențe în viața personală, fie cele enumerate mai sus, fie ciocolată/mâncare, vizionatul programelor TV, jocurile pe calculator, chiar dependența de anumite persoane etc., începeți imediat să vă desprindeți gradat de acestea. Deși aparent ele vă reduc stresul de moment, în realitate acționează aidoma unor stăpâni nemiloși, care-și cer ulterior prețul. În plus, cu fiecare act de dependență, ființa umană devine tot mai slabă psihic, auto-indulgentă și nevolnică, depărtându-se de propriile resurse de putere și adaptare.

       9. Cultivați disciplina propriei vieți. Departe de a fi expresia rigidității și a stereotipurilor, disciplina aduce ordine și progres în viața personală. Nici un om disciplinat nu a suferit de depresie, confuzie sau lipsă de scop în viață. De asemenea, studiile psihologilor atestă că persoanele disciplinate sunt mai adaptabile, mai puțin expuse stresului cotidian și mai predispuse să obțină succesul.

A fi disciplinat înseamnă a păstra clar în minte scopurile tale și a acționa consecvent și eficient pentru atingerea lor, chiar dacă asta înseamnă renunțarea la plăceri de moment, la distracții sau „mici nebunii” cu prietenii sau colegii. Adică, înseamnă să fim capabili să sacrificăm bucuriile efemere și mărunte pentru a ajunge să le trăim pe cele mari, semnificative și care se constituie ca repere ale vieții noastre. Pentru un student bun, disciplina înseamnă a învăța consecvent la toate materiile, încă din prima zi de cursuri. Pentru un sportiv bun, a fi disciplinat presupune trezirea de dimineață, antrenamentele efectuate la zi și îmbunătățirea continuă a propriilor performanțe.

Pentru un om de știință, pentru un artist, pentru un mecanic auto, pentru un medic, avocat sau femeie casnică – pentru ORICINE, disciplina înseamnă să-și îndeplinească pe deplin și eficient sarcinile zilnice, progresând tot mai mult și diversificându-și activitățile, devenind tot mai bun și învățând să acorde importanță lucrurilor care contează cu adevărat în viață. Pentru unele familii, apariția unui copil devine un factor care-i disciplinează (bebelușul trebuie hrănit la timp, schimbat și spălat la timp, plimbat, îngrijit și vegheat, apoi învățat să se adapteze la traiul pe pământ). Disciplina proprie presupune și: să dormim la ore (aproape) fixe și suficient, să ne hrănim sănătos și să bem suficientă apă și lichide „bune”, să avem o igienă personală impecabilă și un program de viață funcțional.

       10. Alături de disciplină, cultivați ordinea în viața voastră. Studiile psihologice arată că, contrar părerilor generale, dezordinea obosește, derutează și produce o formă de stres rezidual care, acumulat zilnic, devine stres cronic. Ea nu face decât să exprime în exterior dezordinea interioară a persoanei care ocupă acel loc. Nimeni nu spune să cădem în extrema unei ordini obsesive! Niciodată extremele nu sunt de dorit. Însă un loc curat și ordonat aduce confort psihic și bucurie de a locui sau a lucra acolo. Geniile nu sunt dezordonate – acesta este un mit propagat cu scopul justificării slăbiciunilor lumești. Este un experiment simplu de realizat: faceți ordine în propria casă, la propriul loc de muncă, și veți vedea cât de bine vă veți simți.

       11. „Modelați” comportamentul persoanelor care au reușit. Dacă vă confruntați cu anumite aspecte stresante și cunoașteți cazuri de persoane care au reușit să depășească exact acel tip de stres, discutați cu ele, citiți despre cum au procedat sau scrieți-le. Adunați informații despre modul cum au reușit, despre ce au făcut pentru a transforma o stare negativă într-o resursă de creștere. În NLP, acest proces poartă numele de modelare. Aplicați apoi exact pașii parcurși de acei oameni.

       12. Voi sunteți expertul! Mai presus de toate, amintiți-vă că stresul arată un blocaj, incapacitatea de a gestiona mulțumitor o situație din viață. Ori de câte ori vă simțiți stresați, „așezați-vă la masa tratativelor” cu voi înșivă. Ședeți în tăcere și întrebați-vă: Ce se petrece? Cu ce vă confruntați? Ce ar trebui făcut? Ce resurse v-ar trebui? Ce anume vă împiedică să le accesați? Care vă sunt fricile/neîncrederile/nemulțumirile? De cine/ce ați avea nevoie pentru a vă susține în demersul vostru? Cum puteți ajunge la acele resurse externe?

Evaluați întotdeauna obiectiv pericolul sau agentul stresor, nu permiteți minții să construiască scenarii de film apocaliptice. Priviți-vă propriul stres în față: ce l-a generat? Folosiți submodalitățile din NLP pentru a-l vedea tot mai mic, mai neclar și mai insignifiant. Cultivați încrederea în voi înșivă, că veți depăși cumva această situație (chair dacă, pe moment, poate nu vedeți exact cum…). Scrieți în jurnal, exprimați acel stres și abordați-l chiar cu umor!

Cultivați zilnic atitudini contrare stresului:

– încrederea în sine
– curajul
– umorul
– aprecierea față de sine și de semeni
– înaltele valori morale
– puterea personală
– respectul față de sine și semeni
– relaxarea interioară
– răbdarea
– detașarea, neidentificarea cu aspecte exterioare trecătoare sau aleatorii
– consecvența, perseverența
– iubirea și acceptarea tuturor aspectelor vieții. Dacă nu putem elimina ceva din viața noastră, este mai bine să-l îmbrățișăm și să învățăm să trăim cu acel aspect!

       Și lista poate continua, odată cu curgerea Vieții!